4 puncte cheie pentru siguranța și protecția în designul iluminatului muzeal

Exponatele muzeale sunt punctul central al tuturor activităților muzeale, inclusiv planificarea, decorarea, amenajarea expoziției, iluminatul, amenajarea și demontarea. Pe parcursul acestor procese, exponatele prețioase rămân în centrul atenției. Prin urmare, asigurarea conservării în siguranță a acestor artefacte unice și rare este principala preocupare în expozițiile muzeale, iar designul iluminatului muzeal trebuie să abordeze eficient echilibrul dintre protejarea exponatelor și prezentarea lor optimă.

1. Prevenirea efectelor chimice ale radiațiilor ultraviolete. Prezența radiațiilor ultraviolete (UV) provenite de la iluminat poate induce reacții chimice pe suprafața exponatelor, provocând daune vizibile, cum ar fi decolorarea, decolorarea și degradarea materialului. Odată ce aceste daune apar, nu pot fi restabilite prin măsuri de protecție. Pentru iluminatul muzeelor ​​și galeriilor de artă, IESNA96 recomandă un conținut maxim de UV de 75 μW/lm pentru sursele de lumină, în timp ce raportul tehnic al CIE2003 sugerează un conținut maxim de UV de 10 μW/lm.

2. Controlul nivelurilor de iluminare. Asigurarea siguranței exponatelor în proiectarea iluminatului muzeal necesită gestionarea potențialelor efecte nocive ale radiațiilor luminoase asupra artefactelor. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea de filtre pentru a bloca radiațiile UV și infraroșii de la corpurile de iluminat. În plus, un control strict al nivelurilor de iluminare ale exponatelor este crucial. Incorporarea unor dispozitive de reglare precise și convenabile abordează eficient provocarea de a oferi diferite niveluri de iluminare pentru diverse aplicații de exponate în cadrul unei scene de iluminat muzeale. Împreună cu sisteme inteligente de iluminat, această abordare sporește ușurința în utilizare și inteligența gestionării luminii.

3. Prevenirea efectelor termice ale radiațiilor infraroșii. Prezența radiațiilor infraroșii (IR) poate duce la creșterea temperaturii suprafeței exponatelor, provocând dilatare și contracție termică, accelerând îmbătrânirea, crescând uscarea materialului și făcând artefactele fragile. Acest lucru poate duce la deformarea și crăparea suprafeței artefactului.

4. Limitarea expunerii anuale.   Muzeele ar trebui să controleze expunerea anuală la iluminatul exponatelor. Presupunând un nivel de iluminare de 200 lucși și un iluminat muzeal care funcționează 60 de ore pe săptămână, expunerea anuală totală pentru un exponat ar fi de 600.000 de lucși-ore. Aplicarea sistemelor inteligente de iluminat permite un control inteligent asupra timpului de utilizare a corpurilor de iluminat, permițând tranziții de scenă extrem de flexibile.

În concluzie, aceste patru considerații sunt primordiale în asigurarea siguranței și protejării exponatelor muzeale printr-un proiect adecvat al iluminatului, păstrându-le eficient unicitatea și semnificația istorică.